Karaoke, varianta pentru acasă

Sâmbătă Costin a fost la bibliotecă. Nu, nu la Biblioteca Academiei. E vorba de pubul omonim şi simpatic din Cişmigiu. Poate că de-asta nici nu l-a văzut pe Ion Cristoiu. Funny, pentru că o gaşcă imensă organizase o seară de karaoke. Şi tocmai de-asta l-a rugat pe Alex să se documenteze un pic şi să afle dacă există programe de karaoke pentru calculatorul de acasă. Eu n-am pus întrebări legate de misiunea asta. Poate că vrea omul să se antreneze acasă, ca să nu se facă de râs atunci când îl ia valul şi participă şi el la falseturile în public. M-am conformat, deşi mie unuia mi-e frică să cânt până şi-n baie, pentru că mi-e să nu bag spaima în vecini. OK. Deeeeci: pentru karaoke îţi trebuie un player special, care să nu citească doar muzica instrumentală, sau, cum îi spun profesioniştii, negativul, ci să fie capabil să afişeze şi textul pe care să-l reproducă afonii. Puteţi face evident karaoke pe orice fel de player, cu condiţia să ştiţi textul pe de rost… Un player gratis se găseşte la karafun.com. Strategia de marketing e clară – descarci playerul gratis dar muzica trebuie să o cumperi. Şi e normal să fie aşa, pentru că nici nu o să vă recomand vreodată să vă descarcaţi muzică ilegal. M-a interesat să văd ce formate de fişiere există pe piaţă. Am descoperit că unele au extensia .kar şi am înţeles că ăsta ar fi fost formatul originar. În timp au mai apărut şi altele, cum ar fi formatul cdg, o formă scurtă a lui CD plus G. Şi mai există şi formatul mp3 plus G. De unde surplusul la fişierul muzical? Păi e simplu: de fapt, fişierul de karaoke are două componente, una audio şi una video, sau mai bine zis text. Pare simplu, dar nu e. Pentru că acel player special nu doar că afişează textul, ci arată foarte clar şi în ce cadenţă trebuie cântat. Aşa că dacă aveţi de gând să vă scandalizaţi vecinii acum ştiţi cum s-o faceţi profi.