Mereu am fost de părere că există două tipuri de protestatari: cei care observă ce se întâmplă în jurul lor şi iau atitudine într-un fel coerent şi aşa zişii protestatari psihedelici, metaforici, boemi, aflaţi pe culmile moralităţii şi care lovesc răul cu epitete şi vorbe de duh. Am căutat un protestatar şi printre mondenităţile noastre. A, nu vă imaginaţi că mi-am bătut capul cu prima vedetă care s-a hotărât să recicleze în faţa camerelor sau cu prima duducă ce a renunţat la blana nu ştiu de care vietate pe cale de disparitie pentru că a auzit că cea ecologică poate fi la fel de scumpă.
Nu ! M-am oprit mai degrabă la un om care îşi duce bătăliile cu morile de vânt mai abitir decât Don Quijote. E vorba de Florin Chilian, pe al cărui site/blog veţi găsi, pe lângă poezioare, şi alte acţiuni. Al căror ecou întârzie. Şi întârzie. Şi încă întârzie să apară. Nu detaliez prea mult, vă las să vă convingeţi singuri în care tip de protestatar se încadrează cântăreţul, dar vă redau pentru cireaşa de pe tortfinalul unei scrisori adresate unui şef bine informat.
Închei aici această pledoarie în favoarea culturii române, asigurându-vă că ofiţerii SRI vor fi în continuare bineveniţi la concertele mele, cu sau fără ordin de serviciu, ca şi până acum.Cu stimă, Florin Chilian, muzician.
Îmi imaginez în ce stres trăieşte muzicianul, dacă pe la cântările lui se perindă oameni în negru pregătiţi în orice moment să taie curentul electric şi să-l trimită la galere. Dar, deh, de la prea multe proteste poate că şi mintea o ia razna !
Apropo de razna şi de protestatari, îmi pică fisa şi îl aduc în discuţie şi pe vamaiotul părăsit de Megastara Raicu, Tudor Chirilă. Ei bine, Tudor a lasat-o mai moale cu atitudinea de băiat rău, pururi răzvrătit şi, probabil dezamăgit de Cătălina Andreea; s-a refugiat ca un Luceafăr undeva unde nici măcar unii dintre cititorii blogului său nu mai pot ajunge.
Mă uit la o pagină albă. mă uit la o pagină albă. mă uit la o pagină albă. câtă raţiune în delir. aşternuturile s-au strâns sub noi în arşiţa verii. .dincolo de dealuri e Las Vegasul…ce cald e în capelă…suferinţă uscată de arşiţă…îţi taie răsuflarea întinderea asta nesfârşită de zăpadă…şi foşnetul saniei şi câinii şi vântul în blană.
Profund. Dar hai să dau şi eu una: când e prea profund, e beznă ! Dovada: doar câţiva s-au încumetat să comenteze gândurile zbuciumate ale lui Tudor. Vă redau câteva reacţii :
“Off!”
“interesant…”
“Tudor, când numeri ploi din doi în doi îmi place cum scrii.. Dar crezi că ea înţelege?”
Dragă comentator sau comentatoare pe blogul lui Tudor Chirilă, sper că înţelege şi mai sper ca solistul Vama îşi va reveni din tristeţuri, că altfel rămâne blogul săracu’ al nimănui şi atunci va trebui să mai tai din listă un blog de vedetă.
0 Responses to “Teste şi proteste”