Atât.

Asta a fost. Atât am avut de difuzat în numitul an 2008, unul nici mai bun, nici mai rău, pe care l-aş integra în media ultimei perioade; ba chiar, dacă privesc la naţiune în ansamblu, cred că dezumanizarea a lovit mai adânc în români anul ăsta decât pân-acum.

Primiţi cu bloguşoru’?

La sfârşit de an se poartă moda cu retrospectiva. Se tot retrospecteşte, …veşte, …iveşte, sau cum o fi, până se ajunge într-un final izbăvitor la cumpăna dintre ani, vorba poeţilor cu limbă de lemn.

Retrospectivă de front

Finalul de an se pretează perfect la tot felul de retrospective. Pentru că mă interesează mai puţin evenimentele disparate, ci mai curând cele care corespund unei tendinţe generale o să afirm sus şi tare că de departe cea mai interesantă a fost revoluţia browserelor

Becali se retrage, Simona e consensuală

Stelele care cad/Nu pier/Stelele care cad/Se duc pe un alt cer! Aşa zice un cântec al trupei Taxi. În blogosferă, atunci când cade o stea e semn rău: înseamnă că un blogger a divorţat de calculator, iar un domeniu ramâne descoperit.

Cadouri guvernamentale de la Moşu’

S-a uns! Avem căruţă! Pe două rânduri (hăis şi cea), la atelajul guvernamental s-au înhămat preopinenţii! Pare idilic, mai ales că nu e prima oară când Moş Crăciun ne-aduce (vrem – nu vrem) executiv proaspăt,

Internet în toată casa (2)

Bun, am construit la nivel fizic reţeaua, acum trebuie să o configurăm. Cred că am mai vorbit pe aici de adrese IP. Dacă nu, foaaarte pe scurt, adresele IP sunt grupuri de cifre care identifică un anumit calculator într-o reţea.

Internet în toată casa (1)

Ştiind că noi la radio am început să ne ocupăm şi de chestiuni mai tehnice de IT, cineva ne-a întrebat dacă şi cum se poate împărţi o conexiune la internet prin cablu între mai multe calculatoare. Se poate. Dar costă.

Happy hour to you, heeeeppii aaauuăăăr tu iu….

În multe zone ale ţării, atunci când zici că ai făcut minuni, înseamnă că ai cam făcut-o de oaie, adică ai greşit sau ai făcut prostii.
Cu toate acestea, minunile prind de minune la români, aşa că televiziunile se întrec în a produce pe bandă rulantă asemenea nerozii.

Play back, blog back

În muzica românească, după o ploaie de sezon întotdeauna apar şi o grămadă de ciuperci şi ciupercuţe, adică o grădiniţă de băieţi şi fete care se pun pe făcut playback. De, e şi asta o artă – o trupă are nevoie de câteva luni bune pentru ca ai ei componenţi să înveţe să dea din buze cu patos sau să nu mai roşească atunci când discul are chef de zbenguială.

Auto-elfarea, marota de Crăciun

E 18 decembrie, se apropie Crăciunul. Ştiţi, nu, Crăciunul e acea perioadă în care inboxul poştei noastre electronice se umple până la refuz de tot felul de felicitări virtuale plictisitoare, care nu trebuie să fie deloc plictisitoare.

Colorata prelucrata

De când s-au inventat camerele digitale şi au mai devenit şi ultraaccesibile, de au ajuns să fie până şi pe cele mai ieftine telefoane, numărul de fotografii de pe computerele noastre a crescut.
Ca să-i parafrazez pe colegii de la Academia Caţavencu: Aceste fotografii ne doare.

Super-premier de renume internaţional

N-aş fi zis că portughezii au capacităţi de premoniţie de-a dreptul paranormala. Noroc că mi-a amintit blogul de veci de ce văzusem în vara lui 2007. În Portugalia se bea în draci o bere care poartă mîndră eticheta marketizată a lui Emil Boc, la cae nu-mi dau seama cine a adăugat din răutate un “K” (probabil Patriciu sau Tăriceanu, ca să-i facă omului în ciudă, să nu se bucure şi el măcar de-o bere). Iat-o în toată splendoarea ei.

Alex Ionescu (OP)

Icoane pe LCD & CRT

Windows oferă destule posibilităţi de reconfigurare la nivel optic, dar din punctul acesta de vedere îi invidiez cel mai mult pe cei care au Apple. Dar să vedem ce se poate face în Windows, pentru că cei mai mulţi avem aşa ceva.

Un tramvai numit fast food

Trecut-am scurt pe la Berlin în săptămîna care se încheie (daaaa, deci, apropo, domnu’ Octav Dan, m-aţi certat degeaba că nu v-am dat drumul la comentarii, doar că nu eram prin apropierea vreunui computer). Mi-au sărit în ochi restaurantele goale (o fi de la criză, o fi de la interdicţia totală de a fuma, n-am de unde să ştiu). Şi m-au enervat doi vameşi nemţi care s-au luat de mine că stăteam în aeroport cu o ţigară în gură, deşi era neaprinsă. Mda, nu degeaba se spune că cea mai subţire carte din lume e “Antologia umorului german din ultimul mileniu”. Dar speranţa moare ultima, cel puţin asta mi-a sugerat mie vagonul de S-Bahn transformat în restaurant chiar în aeroport.

Alex Ionescu (OP)

Daţi un telefon. De pământ.

Deci nu. Telefonul nu e de pământ. De fapt habar n-am din ce e, cert e că poţi să faci ce vrei cu el. Mie mi-a venit să dau cu al meu de pământ (m-am abţinut, pentru că al meu e normal) pentru că gadgetomana noastră Alexandra nu zice cum se cheamă produsul. Să trăiască politica noastră anti-reclamă-pe-faţă. Cică e irezistibil. Sau prea rezistent. Oricum, merită să ascultaţi.

Sau să descărcaţi de aici:

P. De la Pepe şi Prăjiturel. Sau de la puşcărie (cu suspendare).

În blogosferă, vedetele nu au întotdeauna prioritate şi nici nu sunt prea apreciate. Vedetele cam au blogosfera lor, universul acela palpitant şi infinit de prin cluburile cu bambus sau cristale din Bucureşti ori alea obsesive de prin Cluj de pildă.

Cel mai bun Linux

Lumea, am aflat ieri, iubeşte Windows şi urăşte Linux – vorbim evident la modul figurativ. Dar dacă totuşi cineva vrea să treacă de la windows la Linux, de exemplu ca să scape de viruşi, se pune o întrebare: care Linux e cel mai bun şi cum se face schimbarea? Deşi…

Windows versus Linux

Dacă tot vorbeam ieri de Linuxul preinstalat în unele calculatoare l-am întrebat care e marea problemă cu sistemul acesta de operare? De se fereşte lumea de Linux ca Ucigă-l toaca de tămâie?

Laptopuri de criză

Criză, necriză, vânzările de computere portabile cresc vertiginos. Laptopuri, mini-notebookuri, netbookuri, toate se dau ca pâine caldă. Câteva idei pentru cei care vor să-şi cumpere aşa ceva:

Amestecuri toxice

Preşedintele a condamnat comunismul, cu toate relele sale (ale comunismului, nu săriţi). Ticu Dumitrescu a murit şi a fost înmormîntat cu onoruri militare. A murit şi Paul Niculescu Mizil. Trupul acestuia va fi expus la Ministerul de finanţe, de parcă autoritatea respectivă s-ar fi transformat într-un fel de Antipa al dinozaurilor comunişti. Dar mă tem că intenţia nu era de natură antropologic-ştiinţifică, ci de ultimă omagiere a aceluia care e văzut nu ca un comunist, cum spun gurile rele, ci ca un tehnocrat, care şi-a servit cu abnegaţie şi devotament ţara. Că România a avut, nu-i aşa, 23 de milioane de tehnocraţi şi un singur infractor la cîrmă. Oricum, s-a făcut dreptate: duşmănit de mulţi, tehnocratul Mizil a trăit destul cît să-şi vadă nepoata Oana deputat de Ferentari. Garantat Vanghelie.

Alex Ionescu (OP)