Windows versus Linux

Dacă tot vorbeam ieri de Linuxul preinstalat în unele calculatoare l-am întrebat care e marea problemă cu sistemul acesta de operare? De se fereşte lumea de Linux ca Ucigă-l toaca de tămâie?
De fapt nici nu e corect să vorbeşti de Linux aşa în general. Ceea ce vedem pe calculatoare sunt aşa-numitele arome sau distribuţii de Linux, adică Fedora, Red Hat, Knoppix, dsl, Debian, Xandros sau Ubuntu, asta ca să amintesc doar de câteva dintre ele. Toate au însă în comun că se bazează pe un aşa-numit kernel, un miez care este cam acelaşi pentru toate şi care a fost dezvoltat – de unde şi numele programului – de un student finlandez pe numele lui Linus Torvald la începutul anilor 90 din secolul trecut. 1991, ca să fie mai clar. Acest miez fiind gratuit, sute de mii de programatori din toate colţurile lumii au început să-l dezvolte, realizând astfel toată această pleiadă de tipuri de Linux. În stadiul primordial, programul nu avea nici un fel de interfaţă grafică, nu puteai să apeşi cu mouseul pe nimic şi trebuia să-ţi pierzi ziua introducând mii de linii de text într-o consolă virtuală. Pentru cei avizaţi nu era o problemă, dar vorbim totuşi de instrumente pe care trebuia să le poată folosi cu maximă productivitate şi o secretară şi un manager, şi un student şi un contabil. Aşa se explică succesul lui Windows, care era uşor de învăţat, cel puţin pe partea de utilizare, de toată lumea. La un moment dat însă marile firme care se ocupau de dezvoltarea linux au început şi ele să construiască interfeţe grafice, dintre care s-au impus două: kde şi gnome. Acum Linux începea să semene cu windows, dar nici cei de la Microsoft nu stăteau cu mâinile în sân. Deja de la Windows 2000 firma din Redmond încărca în sistemul de operare drivere pentru majoritatea hardwareului, adică micile utilitare care asigură comunicarea între sistemul de operare şi echipamentele periferice – de exemplu mauşi şi modemuri, dar nu numai. Linux nu avea aşa ceva şi din nou lumea a optat pentru sistemul de operare windows, care, deşi era mai scump, era mai uşor de folosit. La ora actuală, multe Linuxuri au şi ele suportul necesar de drivere şi pot fi folosite fără probleme. Dar totuşi în multe cazuri, când ai o problemă, trebuie să sapi destul de mult ca să găseşti rezolvarea, acesta fiind dezavantajul unor produse oarecum nestandardizate. Una peste alta însă e şi o chestiune de obişnuinţă – dacă te-ai deprins cu Windows, ştii cum merge, ştii ce să-i faci când nu merge, ştii cu alte cuvinte cum să-l bibileşti, nu prea mai ai chef să înveţi ceva nou.