Cel mai bun Linux

Lumea, am aflat ieri, iubeşte Windows şi urăşte Linux – vorbim evident la modul figurativ. Dar dacă totuşi cineva vrea să treacă de la windows la Linux, de exemplu ca să scape de viruşi, se pune o întrebare: care Linux e cel mai bun şi cum se face schimbarea? Deşi…
eu personal mă îndoiesc de faptul că există un răspuns standard la întrebarea „care e cel mai bun”. O să explic cum am făcut eu, pentru că nici eu nu am rezistat tentaţiei de mă juca un pic cu Linux. Cel mai important a fost să mi-l aleg pe cel care are cele mai puţine probleme cu hardwareul. Altfel spus cel care recunoaşte din prima mouseul, modemul, bluetoothul, interfaţa de wireless ş.a.m.d. M-am dus pe siteurile producătorilor mai mari, adică Red Hat, Fedora, Knoppix şi Ubuntu. Am citit timp de două săptămâni pe forumurile de asistenţă şi m-am hotărât la Fedora, care mi s-a părut a fi cel mai puţin problematic. Întâmplarea face că Fedora este şi o distribuţie de Linux cu un pachet mare de aplicaţii, lucru care ar putea fi şi el un criteriu important. Ceea ce mi-am dorit în primul rând era însă o instalare cât se poate de simplă şi o rulare concomitentă a windows şi linux, astfel încât, atunci când deschid computerul, să pot hotărî repede ce sistem vreau: Windows sau Linux. Din punctul de vedere al uşurinţei instalării şi rulării ulterioare cel mai potrivit mi s-a părut la momentul respectiv a fi Ubuntu. Aşa că m-am răzgândit – nu Fedora, ci Ubuntu. Distribuţia, care este de fapt o derivaţie a lui Debian Linux, se descarcă gratuit de pe siteul ubuntu.com. Este de fapt o imagine disc de tip .iso, care se arde pe un dvd sau se rulează printr-un emulator de dvd direct de pe harddisk. Instalarea e aproape la fel de simplă ca la Windows, cu diferenţa că e indicat să-ţi faci două conturi de utilizator: unul de tip administrator ca să poţi schimba ce-ţi trebuie, altul ca să utilizezi normal Linuxul. Asta pentru că la început, ca utilizator neavizat e bine să nu te apuci să umbli pe unde nu trebuie – cine ştie ce strici. Pachetul de aplicaţii preinstalate e impresionant – ai programe de office, browsere, clienţi de email şi messaging, programe de editare de imagine şi foarte multe utilitare de configurat şi optimizat reţeaua. De altfel se spune că cele mai multe reţele interne din firmele serioase sunt construite pe arhitectura Linuxului, nu pe cea a Windowsului, care nu e atât de amabil cu administratorii de reţea şi, se spune, mult mai vulnerabil la viruşi şi atacuri. M-am jucat cu el, am zgâriat un pic la suprafaţă şi m-am convins. Cu puţină răbdare şi deschidere spre schimbare, Linuxul – cel puţin Ubuntu – e o alternativă viabilă la Windows.