Vorbea lumea despre un aşa-numit grai bucureştean, care mai demult era exemplificat cu expresii gen „dă şi mie cheile după masă”, „n-ai cumva o ţigare” sau „păpuşe, împrumută şi mie o sacoşe”. În timp nevinovatul proto-cvasi-argou de capitală a evoluat într-un soi de dialect de cartier, eminamente urban şi s-a răspândit şi prin alte metropole, în special regăţene. Alex Olaru adună astăzi primele mostre ale puzzle-ului pe care l-a numit „dicţionar dă espresii marfă”. Şi cân zicem primele, înseamnă că o să mai fie.
Dă ascultat:
Sau dă descarcăt: de aici:
eu am lansat moda în urmă cu 35 de ani . Am stricat o generaţie şi îmi cer scuze . Nu îmi mai tăcea gura spunând poveşti colegilor de grădiniţă şi fiind comod ,nu mă mai oboseam să produc rictusul care lasă riduri necesar pentru exprimarea lui e ai scuipam pur şi simplu printre dinţi pe ă . Dar dacă numai ăsta ar fi baiul nu ar fi nenorocire . Nu uitaţi că literele de mâna dispar înlocuite de fantosele desenate pe tastatură spre exemplu …