Jurnale de vară

Ei bine, vara e în toi, chit că din când în când e urât ca toamna, aşa că fiecare şi-a adus aminte de modalităţile…sezoniere de petrecere a timpului liber. Păi ce poate fi mai plăcut decât… micu’ sfârâind pe grătarul dintre blocuri? Ia mai dă-l în rudele lui pe vecinu’ cu aşternuturi albe puse la uscat, că doar e vară!
De ştrandişti ce să mai zic? Se sare-n cap oameni buni de dimineaţă până seara… şi pe la ştrandurile de cartier, şi pă la piscinele dă fitze. Diferă doar grosimea zgardei de la gât, în schimb stilul e acelaşi… de olimpiadă!
Alţii preferă un şpriţ uşor de vară… în lipsa lui – nu vreau să fac propagandă licorilor… HÂC… problematice…, în lipsa lui aşadar vă recomand un blog uşurel care să vă binedispună!
Nu contează că Jean Boxează! Lăsaţi-l pe Jean ăsta cu micii şi ştrandul lui şi aruncaţi mai bine o privire pe blogul lui Jean Bică. A, şi să nu vă înfuriaţi degeaba!

Bre, nu te înfuria…
Acest blog este un pamflet. Este un blog de caterincă, mishto, shto, bâză sau cum mai vrei să îi spui. Nu discrimineaza negativ pe nimeni, ci doar supune atentiei si o alta varianta, haioasa imi doresc eu. Zic si eu, bre, nu dau cu paru’! Am zis!
Să fie primit!

Bre, de primit e primit cum trebuie si la noi in emisiune. Insa unde-i baza cand matale, pare-se, ai ganduri din cele mai serioase: Citez:

Vrei sa te casatoresti? Poate peste doi ani, anul asta e altii la rand…dar peste doi ani te pot ajuta”, asta a fost prima fraza auzita atunci cand am intrebat si eu de sanatate un carciumar in ideea de a-mi face si eu paranghelia de nunta la el in bodega. Pai da…ca se pare ca daca vrei sa iti faci nunta in zilele noastre, in Bucuresti, trebuie sa te programezi ca la “infiat copii” adica “cu doi ani inainte.

Jeane tata, pai doar nu-ti imaginai ca e asa usor sa faci “paranghelia” de care turui mai sus. Ai uitat unde traiesti?

Pai ce credeai?:

Noi, maimutzele, ne gandeam ca viata e o chestie pe care o traiesti in timp real, nu te programezi cum sa traiesti peste doi ani, cel putin nu in cazul unei casatorii…adica de ce sa astept doi ani ca sa dau si eu paranghelia, dar se pare ca nu putem trai contra sistemului.
Maimutza si Maimutzul (adica eu, Jean Bica pe numele meu din buletin) o sa facem paranghelia in mediul nostru natural…in natura. La tara. In curte. Cu vaca Joita, porcu Gigi, catelul Nucu si magaritza Gina! Si numeroase gaini si alte oratanii necunoscute mie care nu stiu care e ratza si care e gasca si mai ales de ce! Asa ca lumea daca vrea sa stea la masa sta la masa, daca vrea sa danseze are unde sa o faca fara sa se ude…si mai respira si aer curat si mai pot sa se si culce daca au chef chiar in “restaurant”. Am zis!

Noi oamenii, pe de cealalta parte, o sa continuam insa sa facem paranghelii in bodega de la coltul blogului..pardon, blocului, sa ne vada toti vecinii, c-asa-i normal.

O sa claxonam ca surzii si o sa oprim circulatia de cate ori ni se va casatori vreun copil pentru ca, nu-i asa, ne deosebim de regnul animal, necivilizat, care prefera natura si intimitatea.

Am zis si eu, sper sa fie primit!

Alex Olaru