Dacă până nu demult soarele era considerat prietenul celor care expuneau cu mândrie suprafeţe întinse de piele arămie, ce i-ar fi făcut invidioşi până şi pe cetăţenii de etnie romă, în prezent specialiştii ne avertizează că s-a cam terminat cu lenevitul pe plajă sub razele mai puţin binefăcatoare de acum ale soarelui.
Prin urmare, din ciclul: “soarele şi efectele sale nocive” aflăm de o păţanie care imi dă fiori. După ce a aflat şi Dono că soarele e tot mai periculos, razele care ajung la noi sunt tot mai nocive, şi ne radiază tot mai tare, a căutat prin resturile din mintea sa o întâmplare de acum 13 ani şi-a povestit-o cititorilor săi de pe blog.
Iubesc soarele, am acasă altar solar, sacrific vieţi de muste pe el pentru a preamări puterea astrului suprem. Nu-mi ziceţi mie că-i nociv!!! Nu-mi ziceţi mie că e tot mai periculos. Păi unde ajungem?! Vom fi nevoiţi să facem plajă atunci când nu e soare?! S-a bronzat cineva până acum la lună? Nu pot accepta asa ceva. Cu atât mai mult cu cât – şi aici urmează partea hard a povestirii – eu m-am ars de m-am transformat în popcorn în urmă cu ani şi ani, pe când soarele era încă prietenos. V-am spus cât de rău m-am ars? Eram mai tinerel. Şi atunci, ca şi acum, imi plăcea să stau la plajă. Undeva cu apa alături. Şi am stat zi de vară… până-n seară. Simţeam eu la asfinţit că mă cam dor toate cele. Că mi s-a îngustat craniul şi dă creierul să-mi iasă prin urechi. Că pielea mi s-a micşorat ca o bluză intrată la apă. Şi era tot mai mică, şi mai mică, nu mai puteam să-mi sucesc capul stânga-dreapta, nu mai putem să mă aplec că-mi era teamă că-mi iese coloana vertebrală la aer, nu mai putem să păşesc de frică să nu-mi iasă osatura prin piele. Dar eram multumit că eram bronzat. Aşa mă vedeam eu, asta pentru că şi ochii imi iesisera din orbite ca cepele de Fagaraş.
Şi concluzia:
Pai dacă asta mi s-a întamplat acum 13 ani, ce s-ar întampla dacă aş sta vara asta o zi întreagă la soare?! Aş exploda?
Nu-i exclus. Acum îl credem pe cuvânt pe musiu Dono când ne întâmpină cu mesajul: “toate mi se intamplă numai mie”.
Ioana Stătescu
0 Răspunsuri to “Poveşti cu soare”