Civicumlaudae

Nu m-aş fi întrebat de ce suntem din ce în ce mai indiferenţi faţă de societate, mai preocupaţi de propriul ego de doi lei, de aşa-zisa mândrie naţională, „aşa-zisă” pentru că nu poţi să-i explici unui ghiolban (aterizat în capitală direct din burta mă-sii şi care crede cu tărie că este singurul beneficiar al ideii de civicumlaudae – „ce muşchii mei!”) că cetăţean înseamnă mai mult decât muritor, nu m-aş fi întrebat nimic din toate astea dacă nu m-aş fi întâlnit cu fatalitatea: muritorul prin excelenţă. Culmea e că drepturile şi le cunoaşte foarte bine, au avut grijă alţi muritori să i le explice, îndatoririle în schimb sunt o noţiune total necunoscută. Cât despre bun-simţ…, asta chiar e o chestiune pe cale de dispariţie.
Nu poţi să traversezi întotdeauna când te loveşti nas în nas cu câte-un muritor de drept comun, fie el şi angajat al unei firme care-ar trebui să vegheze la liniştea şi siguranţa cetăţeanului – ideal pe care speră să-l atingă şi el într-o zi. Şi-atunci te opreşti în faţa lui, pe jumătatea lui de trotuar (unde-şi mănâncă nestingherit batonul cu steroizi), lângă maşina lui (inscripţionată cu numele firmei şi care blochează cealaltă jumătate de trotuar) şi aştepţi… Unu, doi… „Pardon!”, te aventurezi, doar-doar muritorul înalt ca bradul va face pasul lateral (eventual, nu obligatoriu, va trece şi de prima probă a examenului de promovare la stadiul de cetăţean şi va spune „vă rog, mă scuzaţi”). Unu, doi… „Mă scuzaţi!”, îi întinzi tu o mână de ajutor, poate te lasă totuşi în al doisprezecelea ceas să-ţi vezi de drum chiar şi pe trotuarul lui. Unu, doi… Şi treci. Prin el, peste el, pe lângă el, pe trotuarul lui. Şi-atunci… Minune! Muritorul vorbeşte! E-adevărat, nu spune decât ce-a fost învăţat să spună la ilustra şcoală (academie) de apărători ai societăţii (limbajul e greu de reprodus, în meschinele dicţionare de uz cetăţenesc sau în neînsemnaţii şapte ani de-acasă nu întâlneşti asemenea imaginaţie); dar totuşi vorbeşte, semn că e viu! Eroare, însă… După ce încerci să discuţi cu el şi constaţi că nu vă-nţelegeţi – limba lui ascuţită şi logica impecabilă în delirul ei fabulospir(t)-it nu interacţionează în nici un fel cu limba ta de lemn, ponosită şi corectă d.p.d.v. gramatical – ridici indiferent din umeri şi-ţi continui drumul, surd la tirada abracadabrantă a muritorului… mort.
Bine măcar că mi-am găsit răspunsul la propriile mele frământări civicumlaudae (că e marcă înregistrată a unui concern austriac e mai puţin important; toate cuvintele fac parte din fondul lexical al limbii române): „Excelenţa face diferenţa!”

Costin Enache (OP)

Anunțuri

0 Responses to “Civicumlaudae”



  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Abonaţi-vă:

Dicţionar dă espresii marfă

Expresiile gen „dă şi mie cheile după masă” sau „păpuşe, împrumută şi mie o sacoşe” au evoluat în timp într-un dialect de cartier, eminamente urban şi în special regăţean. Alex Olaru adună consecvent mostre şi râde de ele aici

Susţinem:

RSS Porţia de matinal

  • A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.

  • 89,355 vizitatori

%d blogeri au apreciat asta: