Sub Lupă – Filosofii de baltă

Ieri am zburat. Am primit o invitaţie să zbor cu parapanta şi nu am stat deloc pe gânduri. Nu sunt nebună, ci, pur şi simplu, mi-am împlinit visul de a zbura din nou.
Senzaţia este incredibilă, zborul îţi aduce revelaţii. De sus, lucrurile importante din viaţă par mult mai apropiate.

Cuvântarea la înălţime nu aparţine blogtrotterului Alex Olaru, care are rău de pe bloc în sus, ci Paulei Seling.

E ceva special să zbori cu parapanta, nu zic nu, dar de aici până la a crede că e maximul absolut e cale lungă. Ce, aţi auzit pe cineva spunând: „E nebun ăla care a zburat! Inconştient de-a dreptul! A supravieţuit miraculos unui zbor cu parapanta!”
Asta o dată. In al doilea rând, sunt convins că senzaţia e incredibilă, dar îmi vine greu a crede că există şi revelaţii. Revelaţii poate doar atunci când constaţi că paraşuta e defectă.
Ultimul reproş-observaţie e legat(ă) de asta cu „de sus lucrurile importante par apropiate”. Adică vin repede, îţi trec repede prin faţa ochilor sau – aaa, ia stai puţin – PAR REALIZABILE!!! Păi aşa zi, măi, fato, fii explicită să te înţeleagă tot fanu’, că nu tot ce se metaforiceşte se şi pricepe. Vorba lui Marin Sorescu, recent dezintegrat în noua Istorie Critică a Literaturii Române marca Nicolae Manolescu, „cum te ridici puţin deasupra problemelor… cum ai altă perspectivă în urechi… linişte… tihnă cerească.”
În fine, trag aer în piept, bine că nu plouă infernal şi că nu suntem în luna lui marte – asta ar fi pus capac – şi dau de o altă poetesă! E vorba de Analia Selis, cântăreţa pentru care Argentina era prea mică, nu vroia nici să plângă pentru ea şi care îşi caută fericirea în patria show – bizzului adevărat, România. Zice Analia cu de la ea putere:

…Entonces cuando todo parece estar oscuro! Pardon pe româneşte: Atunci când totul pare întunecat, ceea ce străluceşte este iubirea. Tot ce am, se afla în privirile celor dragi, privirile unde timpul nu trece şi distanţa nu există…

Mai ştiţi oracolele din şcoala generală? Acelea cu „Iubirea este oglinda sufletului”, a, nu, oglinda sufletului era carnetul de elev (trebuie să fi avut un suflet cam negru) – mă refeream la acele maxime de poet de 12 ani: Iubirea e două petale de trandafiri. Sau: în apă patru ochi luceşte, ce să fie-ce să fie, e doi peşte! Ştiţi ce zic? Să intraţi pe site-ul Analiei Selis şi să constataţi dvs. cam ce e iubirea, de ce luceşte ea, ce e prietenia, tristeţea şi tot aşa.

În încheiere, molipsit de maxime, pe bune:

„De la sublim la ridicol nu e decât un pas.”

Anunțuri

0 Responses to “Sub Lupă – Filosofii de baltă”



  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Abonaţi-vă:

Dicţionar dă espresii marfă

Expresiile gen „dă şi mie cheile după masă” sau „păpuşe, împrumută şi mie o sacoşe” au evoluat în timp într-un dialect de cartier, eminamente urban şi în special regăţean. Alex Olaru adună consecvent mostre şi râde de ele aici

Susţinem:

RSS Porţia de matinal

  • A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.

  • 89,052 vizitatori

%d blogeri au apreciat asta: