Securitatea datelor, faza pe internet

Continuăm azi mini-serialul despre securitatea datelor cu capitolul securizarea conexiunilor internet, deşi mai corect ar fi să spunem despre securitatea reţelelor, pentru că şi internetul este considerat o colecţie de reţele. Dar oricum spaţiul nu ne-ar ajunge să vorbim de toate cele trebuincioase, aşa că o să ne concentrăm pe email şi internet.
Ca să evităm toate discuţiile legate de un material prea complicat de digerat pentru un utilizator normal, o să spunem despre internet doar că e bine să vă instalaţi un software de firewall, cum ar fi Kerio sau Zone Labs, ambele având şi variante gratuite. Un firewall înseamnă în traducere liberă un zid de ignifugare. E de fapt un fel de filtru care controlează traficul de date atât înspre cât şi dinspre computer. Dacă aveţi o conexiune directă la internet, asta ar trebui în principiu să fie suficient. Dacă aveţi o reţea de computere şi partajaţi o conexiune de internet prin intermediul unui router atunci puteţi activa şi funcţia de firewall pe care cele mai multe o au deja instalată. Iar dacă vă mai instalaţi şi un antivirus cu capacitatea de detectare şi anihiliare de spyware, s-ar putea spune că v-aţi asigurat în cea mai mare parte. Un alt aspect: timpul petrecut pe internet lasă urme, şi nu mă refer la ridurile făcue de la lumina ecranului. Rămân pe calculator atât o istorie a ultimelor ore, zile sau luni, dar şi aşa-numitele cookies, fişiere text care identifică utilizatorul care revine pe aceiaşi pagină, psătrându-l de exemplu logat. Dacă nu vă e lene să bateţi tot timpul parole ar fi bine să ştergeţi aceste date.
La email lucrurile sunt mai simple. Când trimiteţi cuiva un simplu „salut, iată pozele de la mare”, încriptarea nu ar sens. Dar dacă îi spuneţi cuiva „uite datele mele bancare, trimite-mi nişte bani”, eu unul nu m-aş simţi prea bine că datele alea circulă deschis. Aşadar: dacă aveţi un client de mail instalat pe computer tot ce trebuie să faceţi este să vă instalaţi un program de încriptare, cum ar fi PGP, care e gratis şi provine din laboratoarele MIT. Acesta are o cheie privată şi una publică, pe care o trimiteţi prietenilor sau clienţilor. Când trimiteţi un mesaj îl încriptaţi cu cheia privată, iar cei care îl primesc îl decriptează cu cea publică. Mai complicată e situaţia cu conturile pe yahoo, gmail sau oricare alt mail pe internet. Acolo nu aveţi cum să folosiţi chei de criptare, decât dacă folosiţi firefox cu gmail – o extensie a firefox vă sare în ajutor. Dar serverele lor sunt totuşi ceva mai bine protejate, aşa că putem sta un pic mai liniştiţi.

1 Response to “Securitatea datelor, faza pe internet”


  1. 1 shopper Iulie 27, 2010 la 02:08

    Securitatea datelor a fost mereu un subiect delicat. Mai mult ca sigur ca va ramane in continuare ceva foarte deficil de atins la orice nivel ar fi vorba.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Abonaţi-vă:

Dicţionar dă espresii marfă

Expresiile gen „dă şi mie cheile după masă” sau „păpuşe, împrumută şi mie o sacoşe” au evoluat în timp într-un dialect de cartier, eminamente urban şi în special regăţean. Alex Olaru adună consecvent mostre şi râde de ele aici

Susţinem:

RSS Porţia de matinal

  • A apărut o eroare, probabil feed-ul s-a stricat. Încearcă mai târziu.

  • 88,923 vizitatori

%d blogeri au apreciat asta: