Amestecuri toxice

Preşedintele a condamnat comunismul, cu toate relele sale (ale comunismului, nu săriţi). Ticu Dumitrescu a murit şi a fost înmormîntat cu onoruri militare. A murit şi Paul Niculescu Mizil. Trupul acestuia va fi expus la Ministerul de finanţe, de parcă autoritatea respectivă s-ar fi transformat într-un fel de Antipa al dinozaurilor comunişti. Dar mă tem că intenţia nu era de natură antropologic-ştiinţifică, ci de ultimă omagiere a aceluia care e văzut nu ca un comunist, cum spun gurile rele, ci ca un tehnocrat, care şi-a servit cu abnegaţie şi devotament ţara. Că România a avut, nu-i aşa, 23 de milioane de tehnocraţi şi un singur infractor la cîrmă. Oricum, s-a făcut dreptate: duşmănit de mulţi, tehnocratul Mizil a trăit destul cît să-şi vadă nepoata Oana deputat de Ferentari. Garantat Vanghelie.

Alex Ionescu (OP)

0 Responses to “Amestecuri toxice”



  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Abonaţi-vă:

Dicţionar dă espresii marfă

Expresiile gen „dă şi mie cheile după masă” sau „păpuşe, împrumută şi mie o sacoşe” au evoluat în timp într-un dialect de cartier, eminamente urban şi în special regăţean. Alex Olaru adună consecvent mostre şi râde de ele aici

Susţinem:

RSS Porţia de matinal

  • A apărut o eroare, probabil feed-ul s-a stricat. Încearcă mai târziu.

  • 88,861 vizitatori

%d blogeri au apreciat asta: