Windows versus Linux

Dacă tot vorbeam ieri de Linuxul preinstalat în unele calculatoare l-am întrebat care e marea problemă cu sistemul acesta de operare? De se fereşte lumea de Linux ca Ucigă-l toaca de tămâie?
De fapt nici nu e corect să vorbeşti de Linux aşa în general. Ceea ce vedem pe calculatoare sunt aşa-numitele arome sau distribuţii de Linux, adică Fedora, Red Hat, Knoppix, dsl, Debian, Xandros sau Ubuntu, asta ca să amintesc doar de câteva dintre ele. Toate au însă în comun că se bazează pe un aşa-numit kernel, un miez care este cam acelaşi pentru toate şi care a fost dezvoltat – de unde şi numele programului – de un student finlandez pe numele lui Linus Torvald la începutul anilor 90 din secolul trecut. 1991, ca să fie mai clar. Acest miez fiind gratuit, sute de mii de programatori din toate colţurile lumii au început să-l dezvolte, realizând astfel toată această pleiadă de tipuri de Linux. În stadiul primordial, programul nu avea nici un fel de interfaţă grafică, nu puteai să apeşi cu mouseul pe nimic şi trebuia să-ţi pierzi ziua introducând mii de linii de text într-o consolă virtuală. Pentru cei avizaţi nu era o problemă, dar vorbim totuşi de instrumente pe care trebuia să le poată folosi cu maximă productivitate şi o secretară şi un manager, şi un student şi un contabil. Aşa se explică succesul lui Windows, care era uşor de învăţat, cel puţin pe partea de utilizare, de toată lumea. La un moment dat însă marile firme care se ocupau de dezvoltarea linux au început şi ele să construiască interfeţe grafice, dintre care s-au impus două: kde şi gnome. Acum Linux începea să semene cu windows, dar nici cei de la Microsoft nu stăteau cu mâinile în sân. Deja de la Windows 2000 firma din Redmond încărca în sistemul de operare drivere pentru majoritatea hardwareului, adică micile utilitare care asigură comunicarea între sistemul de operare şi echipamentele periferice – de exemplu mauşi şi modemuri, dar nu numai. Linux nu avea aşa ceva şi din nou lumea a optat pentru sistemul de operare windows, care, deşi era mai scump, era mai uşor de folosit. La ora actuală, multe Linuxuri au şi ele suportul necesar de drivere şi pot fi folosite fără probleme. Dar totuşi în multe cazuri, când ai o problemă, trebuie să sapi destul de mult ca să găseşti rezolvarea, acesta fiind dezavantajul unor produse oarecum nestandardizate. Una peste alta însă e şi o chestiune de obişnuinţă – dacă te-ai deprins cu Windows, ştii cum merge, ştii ce să-i faci când nu merge, ştii cu alte cuvinte cum să-l bibileşti, nu prea mai ai chef să înveţi ceva nou.

2 Responses to “Windows versus Linux”


  1. 1 eddiep Decembrie 12, 2008 la 11:14

    Articol interesant. Il citeam cu o oarecare nostalgie, fiind un utilizator Linux de peste 8 ani… Totusi, as avea cateva chestii de adaugat/notat:
    – Linux este un nume propriu si se scrie cu „L” mare, asa cum nu scrii Windows cu „w” mic …
    – Nu firmele mari au dezvoltat Linux, ei au adoptat Linux pentru uz propriu si au contribuit intr-adevar la dezvoltarea lui, dar Linux atat la nivel de kernel cat si interfata grafica si tot restul este in primul rand dezvoltat de voluntari
    – in 1998 Linux avea deja o interfata grafica mai avansata decat Windows (KDE 2 – parca, Gnome si altele)
    – in ceea ce priveste driverele … eu personal am avut tot timpul mult mai putine probleme cu driverele pe Linux decat pe Windows. Nu trebuiau instalate separat, multe dischete/cd-rui, downloaduri de pe tot felul de site-uri, cautari eterne … doar instalezi Linux si totul e acolo. Acest lucru asa era si in 99-2000 cand am trecut personal definitiv pe Linux, asa este si acum, cu mici exceptii unde driverul trebuie downloadat de la producatorul echipamentului hardware.
    – daca ai probleme, da, trebuie sa cauti, dar sunt si solutii pe masura. In Windows tot timpul esti pierdut in momentul in care ceva nu merge. Chiar daca suni la Microsoft (bin there, done that) de cele mai multe ori habar nu au ce vrei de la ei si sansa sa fii ajutat e foarte mica.

  2. 2 romaniaimpreuna Decembrie 13, 2008 la 18:10

    @eddiep:
    M-am conformat, am trecut Linux cu L mare (si Windows cu majusculă, să nu se supere fanii lor). No dissing ment, bro:))
    Total de acord în rest.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Abonaţi-vă:

Dicţionar dă espresii marfă

Expresiile gen „dă şi mie cheile după masă” sau „păpuşe, împrumută şi mie o sacoşe” au evoluat în timp într-un dialect de cartier, eminamente urban şi în special regăţean. Alex Olaru adună consecvent mostre şi râde de ele aici

Susţinem:

RSS Porţia de matinal

  • A apărut o eroare, probabil feed-ul s-a stricat. Încearcă mai târziu.

  • 88,923 vizitatori

%d blogeri au apreciat asta: