Un tramvai numit fast food

11122008
Trecut-am scurt pe la Berlin în săptămîna care se încheie (daaaa, deci, apropo, domnu’ Octav Dan, m-aţi certat degeaba că nu v-am dat drumul la comentarii, doar că nu eram prin apropierea vreunui computer). Mi-au sărit în ochi restaurantele goale (o fi de la criză, o fi de la interdicţia totală de a fuma, n-am de unde să ştiu). Şi m-au enervat doi vameşi nemţi care s-au luat de mine că stăteam în aeroport cu o ţigară în gură, deşi era neaprinsă. Mda, nu degeaba se spune că cea mai subţire carte din lume e „Antologia umorului german din ultimul mileniu”. Dar speranţa moare ultima, cel puţin asta mi-a sugerat mie vagonul de S-Bahn transformat în restaurant chiar în aeroport.

Alex Ionescu (OP)

Anunțuri

0 Responses to “Un tramvai numit fast food”



  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Abonaţi-vă:

Dicţionar dă espresii marfă

Expresiile gen „dă şi mie cheile după masă” sau „păpuşe, împrumută şi mie o sacoşe” au evoluat în timp într-un dialect de cartier, eminamente urban şi în special regăţean. Alex Olaru adună consecvent mostre şi râde de ele aici

Susţinem:

RSS Porţia de matinal

  • A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.

  • 89,248 vizitatori

%d blogeri au apreciat asta: