Iaca şi noi cu Eminescu

Avem – din păcate – faţă de Eminescu atitudini reflexoide. Spun din păcate, pentru că inundaţia de epitete de tipul „poet nepereche” sau „Luceafărul poeziei româneşti”, de care avem parte la fiecare 15 ianuarie, ne face să pierdem din vedere alte faţete ale carierei acestui rebel. Şi nu e corect. Uităm de exemplu că Eminescu era un observator briliant al economiei. Nu era economist de profesie, dar era interesat de economie şi se înscrisese la Viena şi Berlin inclusiv la cursuri de economie. Era de altfel şi destul de greu să NU fi pasionat de economie în a doua jumătate a secolului al 19-lea, pentru că România trecea atunci printr-o periodă de masivă emancipare economică naţională, influenţată evident şi de evenimentele politice şi însoţită de confruntări dure pe frontul ideilor politice. Concepţiile lui Eminescu în materie de economie şi societate ar putea să pară oarecum antagonice. Pe de-o parte, gândea ca un liberal în planul societăţii, dar pe plan economic, era un conservator, mai bine zis un protecţionist fervent. Vedea de exemplu în industrializare un proces absolut necesar, care trebuie dirijat de stat şi care să nu fie lăsat să evolueze natural, în doar în baza legilor pieţei. Filogerman şi junimist, Eminescu aderă la teoria formelor fără fond, dar îi adaugă componenta economică – susţinea, tradus în limbajul actual, că în construcţia unei economii naţionale nu există soluţii miraculoase, aplicabile oricând şi oriunde, indiferent de datele sociale şi civilizaţionale. Nu poţi să nu te întrebi ce ar fi scris Eminescu despre aşa-numitele instituţii Bretton Woods – adică FMI şi Banca Mondială – şi despre reţetele lor de stabilitate macroeconomică. Totuşi, ar fi probabil nedrept şi simplist ca Eminescu să fie etichetat post-factum ca adept al naţionalismului economic sau dirijismului de stat. Ceea ce i se poate eventual reproşa era o critică socială oarecum stranie, cel puţin având în vedere propria profesie: ideea că o pătură superpusă, urbană, parazitează prin intermediul birocraţiei „ţara reală”, aşa cum o denumea el. Faptul că Eminescu încadra străinii, care nu au cum să simtă româneşte, în această pătură superpusă, nu trebuie şi nici nu poate să fie interpretat negativ, prin prisma globalizării de astăzi, când economia mondială este atât de interconectată, încât nimeni nu mai poate acţiona izolat. În definitiv, Eminescu era omul timpului său.

Alex Ionescu

P.S. Mă semnez, pentru că deşi a intrat post la rubrica economică, materialul de mai sus nu e semnat nici de Dinu Dragomirescu, nici de Daniel Neguţ.

3 Responses to “Iaca şi noi cu Eminescu”


  1. 1 octavdan Ianuarie 15, 2009 la 20:15

    conform media avem două branduri- cârnaţii de pleşcoi şi eminescu şi patru sărbători- paştele crăciunul eminescu şi în fiecare zi. E dorinţa poporului de a nu merge mai departe de omagii

  2. 2 george Februarie 26, 2009 la 14:56

    Opinia d-voastră este corectă. Eminescu este un etalon şi ar trebui să fie pentru români(pentru tinerii români pentru că a trăit şi murit tânăr).Face parte din categoria enciclopediştilor şi autodidacţilor gen Leonardo, Cantemir şi poate fi un exemplu de urmat în acest sens. Ca durată a creativităţii poate fi încadrat în pleiada marilor creatori ai umanităţii.

  3. 3 Edi Mai 11, 2009 la 13:04

    Da, Eminescu se pricepea la orice, deh ca orice om cu filozofie la cap!! De fapt ideea din spatele economiei, nu e prea grea, eviţi risipa şi încerci să ai cât mai fluid traficul ca nici bileţelele să nu se acumuleze şi nici marfa să nu se strice, nici cumpărătorul să nu ducă lipsă… a uitasem profitul(deh suflet de poet) cel pe care în goana de al toată lume în cantităţi cât mai mari fără acoperire şi eventual pe datorie a dus la toată vânzoleala . Acum că geniul Eminescian ar fi putut descâlci iţele sistemului finaciar sau măcar face lumină în haos e de-a dreptul ridicol, ca şi cum ai pretinde doar pentru că nenea ăla de a inventat tranzistorul automat ar fi fost un mare hacker sau inovator în Industria IT.

    Încă un caz în care se tânjeşte după Eminescu în locuri total nepotrivite, incă un caz în care cineva are nevoie de eminescu ex machina.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Abonaţi-vă:

Dicţionar dă espresii marfă

Expresiile gen „dă şi mie cheile după masă” sau „păpuşe, împrumută şi mie o sacoşe” au evoluat în timp într-un dialect de cartier, eminamente urban şi în special regăţean. Alex Olaru adună consecvent mostre şi râde de ele aici

Susţinem:

RSS Porţia de matinal

  • A apărut o eroare, probabil feed-ul s-a stricat. Încearcă mai târziu.

  • 88,923 vizitatori

%d blogeri au apreciat asta: