Ce-şi face omul cu mâna lui, nu-i face nici hackerul

Nu doar în România, lumea se plânge de faptul că statul devine tot mai mult o mega-maşină care ne spionează electronic pe toţi. Păcat că nici noi nu suntem foarte atenţi la câteva detalii de bun simţ, nici atunci când e vorba de informaţiile noastre, banii noştri sau chiar copiii noştri. Trei poveşti:
1) Acum ceva timp merg într-un internet café la mare, văd cum un domn se aşează la un calculator îşi citeşte e-mailurile de pe yahoo, închide fereastra browserului şi pleacă. Îl întreb amabil ce face şi se răsteşte la mine că nu e treaba mea. Îi spun că sigur, mailurile lui nu sunt treaba mea, dar probabil că nici a următorului client care deschide interfaţa de mail. Îmi spune tăios că a închis pagina. Îl rog să o mai deschidă odată, el devine curios şi – ce să vezi – intră direct în contul de mail, fără ca programul să-i mai ceară parola. E speriat. I-am explicat că există un buton special de delogare, care totuşi rezolvă problema, pentru că exact pentru asta e gândit.
2) E ceva de speriat cu ce uşurinţă dau oamenii PINurile de la carduri sau conturi de internet banking, doar pentru că un mail cu antetul băncii îi solicită aşa ceva. Chiar dacă seamănă cu o comunicare oficială de la bancă, ea nu este aşa ceva. E foarte simplu: NICIODATĂ o bancă nu cere pinuri pe e-mail, telefon, poştă sau oricare alt mod. Banca nici nu are ce face cu PINul clientului.
3) Ca să închei cu probleme cu adevărat grave – mulţi părinţi răspund cu maximă solicitudine la invitaţia unor diverse firme să trimită poze ale copiilor pentru portofolii virtuale, explicând cu candoare că portofoliile vor fi cu siguranţă vizitate şi vizionate de firme de publicitate, copilul va fi ales să participe la castinguri, va deveni celebru şi bogat din fragedă pruncie. Nu ştiu câte din aceste firme sunt serioase, dar accesul neparolat al publicului la fotografii cu copii şi – culmea- uneori şi câteva date personale, reprezintă un risc, pe care nu înţeleg de ce părinţii şi-l asumă. Nimeni nu ştie cine accesează aceste poze şi mai ales de ce.

0 Responses to “Ce-şi face omul cu mâna lui, nu-i face nici hackerul”



  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Abonaţi-vă:

Dicţionar dă espresii marfă

Expresiile gen „dă şi mie cheile după masă” sau „păpuşe, împrumută şi mie o sacoşe” au evoluat în timp într-un dialect de cartier, eminamente urban şi în special regăţean. Alex Olaru adună consecvent mostre şi râde de ele aici

Susţinem:

RSS Porţia de matinal

  • A apărut o eroare, probabil feed-ul s-a stricat. Încearcă mai târziu.

  • 88,923 vizitatori

%d blogeri au apreciat asta: