Disco

Unii au renunţat cu vremea. Alţii din convingere. Pentru tineri în general discoteca înseamnă mai mult decât distracţie; înseamnă socializare! Deşi e greu de crezut că poţi purta o discuţie într-un spaţiu în care de regulă muzica îţi sparge timpanele, comunicarea există. Mai cu urlete, mai cu limba gimnastică, mai cu body language, cererea şi oferta se învolburează însă când depăşesc spaţiul aprobat de „clica dominantă”. Ca într-un stup, în fiecare discotecă există un fel de ierarhie a clienţilor. Numai că ea nu ţine de factorul „societate”, ci de factorul „putere”. Muzica (să-i spunem) o fac găştile locului sau mai bine zis găştile de cartier, pentru că in sau outdoor sunt de fapt aceleaşi elemente. Reţeta se aplică peste tot, indiferent că e vorba de sat, oraş, România sau nu. Teoretic peste tot există şi un corp de gardă, dar spre diferenţă de stup, în discotecă el este undeva la baza ierarhiei sau în cel mai bun caz se subordonează direct clicii dominante. Sunt şi câteva excepţii, dar probabil că vor fi „rezolvate” în justiţie. Sper ca nu numai criminalii, ci şi pretinşii bodyguarzi ai discotecii în care şi-a pierdut viaţa Marian Cozma să fie traşi la răspundere. Cazul nu este unic, este doar mult mai mediatizat decât miile de nenorociri care se întâmplă în diverse localuri de noapte, în care pe lângă majoritatea „gură-cască” şi cei plătiţi să intervină stau deoparte. Înţeleg că e vorba de instinct de autoconservare, dar nu i-a obligat nimeni să se-apuce de meseria asta; pentru că în esenţă meseria asta cam aşa se mănâncă – cu năbădăi. Şi mai rău e că pe unii îi apucă năbădăile când nu e cazul – şi asta-i adevărat! Cel mai grav însă e faptul că generatorul tuturor acestor situaţii întâlnite-n discotecă este singurul element trecut cu vederea de toate rechizitoriile, anchetele, descinderile, rapoartele, parchetele, direcţiile, prefecturile, primăriile, patronii şi clienţii: clica dominantă – care nu se destramă, nu se sparge, nu se rupe… n-ai ce-i face!

Costin Enache

0 Responses to “Disco”



  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Abonaţi-vă:

Dicţionar dă espresii marfă

Expresiile gen „dă şi mie cheile după masă” sau „păpuşe, împrumută şi mie o sacoşe” au evoluat în timp într-un dialect de cartier, eminamente urban şi în special regăţean. Alex Olaru adună consecvent mostre şi râde de ele aici

Susţinem:

RSS Porţia de matinal

  • A apărut o eroare, probabil feed-ul s-a stricat. Încearcă mai târziu.

  • 88,861 vizitatori

%d blogeri au apreciat asta: