Dileme

Când ai un Parlament ales de 30% din populaţia cu drept de vot e clar că nivelul de credibilitate al instituţiei e mult sub cota de avarie. De-aia discursul de ieri al preşedintelui României, care după unii a marcat începutul campaniei electorale pentru prezidenţiale, s-a vrut a fi sub o formă sau alta un fel de imbold pentru respectiva instituţie. De fapt a fost un fel de „bate şaua să priceapă iapa” – adică boborul. (Nu ştiu exact pe ce poziţie sau mai exact UNDE se află Guvernul în toată ecuaţia asta.) Soluţia FMI, impusă de Uniunea Europeană – susţine preşedintele, a salvat ieri ziua televiziunilor de ştiri şi i-a pus pe români pe gânduri: pe lângă fiorul rece pe care-l simt când îşi aduc aminte de lupa cu care FMI-ul a ţinut România sub observaţie data trecută când a avut de-a face cu el, mai e simpla privire înspre ţările membre UE care lucrează în prezent cu această instituţie şi care din această cauză şi-au majorat unele taxe. Eh, aici ne cam ia cu ameţeală: păi nu-i suficient că în materie de număr de taxe suntem pe primul loc? Trebuie să aspirăm şi la o sumă absolută? Nu-i mai puţin adevărat că preşedintele, chiar şi fără să-l citeze pe Caragiale, a pus punctele pe i: „din punctul de vedere economic stăm rău…” Iar în ce priveşte justiţia, sănătatea şi educaţia… şi mai rău! A tunat ea opoziţia, tot oarecum caţavenciană, că „noi de ce să n-avem şi noi faliţii noştri?”, dar problema e ceva mai delicată: nu-ţi merge sectorul privat – nu-ţi vin nici bani la vistierie! Cum o dai nu-i bine! Interesant e că toată lumea vine cu idei, propuneri şi soluţii, dar concret vine doar primăvara!
Am să-l citez eu pe Caragiale pentru că am impresia că ne paşte austeritatea şi cu şi fără FMI: „această stare de lucruri este intolerabilă; ea nu mai poate dura!” Cât despre prăpastia dintre oamenii de rând pe care-i invoca preşedintele în discursul de ieri şi oamenii de peste rând din onor Parlamentul României, ce să mai zic? La aşa hău – solidaritate pe măsură! Din această dilemă nu poţi ieşi. Am zis!

Costin Enache

1 Response to “Dileme”


  1. 1 octavdan Martie 11, 2009 la 03:35

    nu ştiu zău cum poţi să împarţi două paie la trei măgari când ţara asta nu a produs după revoluţie decât prune ?în loc să facă lobby şi să stea numai pe capul industriei străine conducătorii au preferat să facă taxe şi dughene precum şi contracte neapărat secrete. Mi ar trebui zece ani numai să mi pregătesc un plan coerent de guvernare dacă aş dori vre o data să alerg la ciolan atât de gravă e situaţia unei ţări producătoare de bere cum am ajuns noi


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Abonaţi-vă:

Dicţionar dă espresii marfă

Expresiile gen „dă şi mie cheile după masă” sau „păpuşe, împrumută şi mie o sacoşe” au evoluat în timp într-un dialect de cartier, eminamente urban şi în special regăţean. Alex Olaru adună consecvent mostre şi râde de ele aici

Susţinem:

RSS Porţia de matinal

  • A apărut o eroare, probabil feed-ul s-a stricat. Încearcă mai târziu.

  • 88,861 vizitatori

%d blogeri au apreciat asta: