Ştiţi cum e?

Când politicienilor începe să li se înfunde cu manevrele loco trebuie musai să găsescă altă vacă de muls sau mai corect spus de sacrificat. Iar când e vorba de criză cu atât mai mult. După ce-au întors-o pe toate feţele fără să-i dea de cap, la presiunea electoratului căpeteniile economiei mondiale s-au gândit că un ţap ispăşitor, executat în public, ar face bine la opinia generală şi s-au pus cu tunurile pe paradisurile fiscale: că ce-i aia confidenţialitate, ce-i aia cu impozit redus, de ce să nu facă şi ei cum face toată lumea şi asta în ciuda acordurilor bătute-n cuie de mai bine de o sută de ani! De regulă mici şi, cu excepţia avantajelor fiscale, insignifiante, paradisurile fiscale n-au prea avut loc de-ntors şi au dat-o la pace. Nu toate! Unele nici nu vor să audă, altele “că hâr, că mâr”, dar astea de sub nasul lor (Luxemburg, Lichtenstein, Andorra) au trebuit să cedeze pe ici pe colo, prin punctele esenţiale… Secretul bancar elveţian, vechi de 300 de ani, a murit acum mai bine de o lună la presiunea americanilor şi a dat publicităţii numele a 300 de clienţi. Mai greu de prins cu mâţa-n sac, minusculele Aruba, Nauru, Vanuatu sau Insulele Marshall ori Cayman, sunt vizate probabil în valul doi al tăvălugului. Culmea e că tot ei, nababii, care acum dau din colţ în colţ şi cer capetele răzvrătiţilor, vor căuta apoi, după ce trece criza, discreţie şi taxe mici, adică paradisuri fiscale cât mai departe de ochii lumii.
Mă gândesc că dacă tot nu ne-a mers cu agricultura, cu turismul, cu sportul, de fapt cu nimic, poate n-ar fi rău pe principiul “ce-i trebuie chelului” să ne tragem paradis fiscal! Nu mai avem Insula Şerpilor sau Ada Kaleh, dar găsim noi o metodă, un tărâm al… confidenţialităţii. La ingeniozitate nu ne bate nimeni. S-or fi săturat şi interlopii noştrii să-şi tot care mălaiul prin zări albastre… Cum ar fi? Tragi un P+3 pe insula din Herăstrău şi scrii pe el Credit Grenada. Ori faci o sucursală muntenească cu parter şi etaj tehnic pe podul de la Giurgiu – UBS Prietenia. Şi-n astea n-au decât să dea cu tunu’! Tunuri mai mari ca cele deja la ordinea zilei în România nu se dau în alte părţi nici la o sută de ani!

Costin Enache

0 Responses to “Ştiţi cum e?”



  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Abonaţi-vă:

Dicţionar dă espresii marfă

Expresiile gen „dă şi mie cheile după masă” sau „păpuşe, împrumută şi mie o sacoşe” au evoluat în timp într-un dialect de cartier, eminamente urban şi în special regăţean. Alex Olaru adună consecvent mostre şi râde de ele aici

Susţinem:

RSS Porţia de matinal

  • A apărut o eroare, probabil feed-ul s-a stricat. Încearcă mai târziu.

  • 88,923 vizitatori

%d blogeri au apreciat asta: