Iată ce pot face două mâine dibace

Case-nalţă către cer zilnic mâinile dibace;
ţara e un şantier când e pace!

Cam aşa se poate defini starea de fapt legată de proiectul „Dâmboviţa Center”. În ciuda tuturor protestelor organizaţiilor neguvernamentale, în pofida tuturor avertismentelor Ordinului Arhitecţilor, nesocotind chiar prevederile Planului Urbanistic General, Consiliul General al Municipiului Bucureşti a aprobat ieri PUZ-ul pentru „Dâmboviţa Center”, cu alte cuvinte un pic mai mult decât îi lipsea capitalei – nu tichie, nu pălărie, nici căciulă, ci un fel de sombrero de mărgăritar: trei turnuri, un hotel, un cazinou, un mall, un supermarket, o roată panoramică, nu-ş ce havuz dansant şi doar 4500 de locuri de parcare pentru un debit zilnic estimativ de vreo 20-30000 de maşini. Apariţia altei fabrici de bani pe harta Bucureştiului nu mai miră pe nimeni iar indiferenţa autorităţilor faţă de nevoile cetăţenilor devine pare-se cronică! Pentru depăşirea stadiului de două ştranduri şi jumătate la două milioane şi ceva de locuitori, ca să vă dau doar un exemplu simplu de indolenţă urbanistică, nu se face nimic – nu e o prioritate! Aşa cum nu sunt prioritare nici refacerea inelelor periferice verzi distruse de acelaşi avânt imobiliar, nici consolidarea şi modernizarea centurii rutiere, n-am mai auzit nimic nici de celebrele inele colectoare, başca parcări, pasaje ori toalete publice. Nici măcar dispariţia lacului din parcul Circului, cauzată tot de vecinătatea cu o construcţie din asta, monumentală, nu dă de gândit; volumul construcţiilor din complexul „Dâmboviţa Center” urmează să fie uriaş iar presiunea exercitată asupra pânzei freatice aproape imposibil de tolerat. Afectat va fi şi traficul, spun arhitecţii, nu numai cel rutier, dar şi cel pietonal! Cât despre canalizarea din zonă…, vai de subsolurile lor! Locuiesc, oficial alături de vreo două, de facto alături de vreo trei milione de concetăţeni, într-o capitală europeană – fără respect de sine, fără identitate, fără viitor. Şi asta când e… pace?

Costin Enache

1 Response to “Iată ce pot face două mâine dibace”


  1. 1 octavian Martie 31, 2009 la 21:54

    dragii mei , nu are rost să vă mai miraţi . Cam aşa s a întâmplat în roma anilor 50 dacă vă uitaţi la filmele lui de sica . Şi noi trebuie că ne găsim acum tocmai în anii 58 când mafia înflorea . Nu avem şi noi mafia noastră ? Nu trebuie ea să se aşeze biata copilă pe baze democratice ? Numai cine e atent în urmă vede cu cine o să semene-şi cine seamănă vânt culege furtună .


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Abonaţi-vă:

Dicţionar dă espresii marfă

Expresiile gen „dă şi mie cheile după masă” sau „păpuşe, împrumută şi mie o sacoşe” au evoluat în timp într-un dialect de cartier, eminamente urban şi în special regăţean. Alex Olaru adună consecvent mostre şi râde de ele aici

Susţinem:

RSS Porţia de matinal

  • A apărut o eroare, probabil feed-ul s-a stricat. Încearcă mai târziu.

  • 88,861 vizitatori

%d blogeri au apreciat asta: