Mic Paris, mic circuit

Hal de context! Criză mondială, scandal în vecini, p-aci sat fără câini, sechestrări şi arestări, justiţie pusă la zid, şantiere îngheţate… La capitală se pune însă de un traseu turistic, ce ar trebui să-i facă pe străini să stea ca mâţa-n coadă când or vedea minunile arhitectonice ale capitalei şi să exclame “oh, my god, mein Gott şi oh, la la!” când li s-o spune că monştrii din vecinătatea puţinelor monumente veritabile sunt rodul indolenţei şi ignoranţei tuturor edililor care s-au perindat prin sufletele unor cetăţeni sătui de mâzgă, praf, gunoaie şi zgârie nori – singurele certitudini ale Bucureştiului anului 2009: un oraş cu 7 primari. “Nu sunt bani, nu mă lasă consiliul şi îmi pun beţe-n roate adversarii politici” sunt replicile favorite ale responsabililor de destinele capitalei României; ba de când cu senzaţionala idee de circuit turistic printre ruinele Bucureştiului şi-au mai mai pus în cap şi opinia publică: bine dom’le, ţara arde, adică Bucureştiul se sufocă şi dumnealor le arde de autobuze pline de gură-cască?! Nu-i vorbă, nu-i prima năstruşnicie pe fundament bucureştean, doamna ministreasă de profil avea în plan mai deunăzi să-l facă, nu ştiu, Bucureşti-Băi ori aşa ceva… Eh, şi se gândiră, măre, şi se sfătuiră ei şi ghici ciupercă-ntr-un picior ce tainice lăcaşe găsiră să pună pe traseu?! Păi ce erau să puie: CEC-u’, Parlamentu’, Arcul de Triumf şi încă trei alea, câte-au mai rămas. Câteva obiective numai bune de inclus într-un circuit reprezentativ pentru adevărata faţă a Bucureştiului, unele pe lângă care primarii, fie ei de sector sau nu, se pare că n-au mai trecut demult: turnurile gemene de la gara Basarab (parte a veşnic-incipientului pasaj cu acelaşi nume), turnurile gemene de la piaţa Scânteii (şi ele neterminate şi deocamdată, din cauza stadiului diferit al lucrărilor, nici identice), pagodele ţigăneşti, şi ele gemene, de la piaţa Progresul, ţeapa din fericire fără vreun frate geamăn primprejur din piaţa Palatului (acum îi spune altfel – pieţei, nu ţepei!) şi altele asemenea… Traseul n-ar avea însă nici un farmec fără ingredientele specifice traficului bucureştean, mirodenii fără de care nimeni n-ar putea prinde savoarea fostului Mic Paris, actualmente un soi de Brazaville cu influenţe taşkentiene: ambuteiaje, claxoane, gropi, injurii, manele, şmecheri, blonde, Jeep-uri, şaorme, şuţi, praline, fiare vechi “lom”, bere caldă, împuţiţi, cerşetori, aurolaci.

Costin Enache

0 Responses to “Mic Paris, mic circuit”



  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Abonaţi-vă:

Dicţionar dă espresii marfă

Expresiile gen „dă şi mie cheile după masă” sau „păpuşe, împrumută şi mie o sacoşe” au evoluat în timp într-un dialect de cartier, eminamente urban şi în special regăţean. Alex Olaru adună consecvent mostre şi râde de ele aici

Susţinem:

RSS Porţia de matinal

  • A apărut o eroare, probabil feed-ul s-a stricat. Încearcă mai târziu.

  • 88,861 vizitatori

%d blogeri au apreciat asta: