Psihanaliză pe text

Bloggerul care vrea să reuşească în viaţă, adică în blogosferă, trebuie să fie afurisenia în persoană, trebuie să aibă tupeu, aroganţă. Să dea în ei, nene, ca-n hoţii de cai! În care ei? Păi în toţi şi-n toate. Bloggerul de opinie trebuie să fie mai acidulat ca apa minerală şi mai vehement ca guiţatul lui Ghiţă în Ajun. Până aici, cam toate bune şi frumoase. Nu văd de ce n-ar putea să apară un înflăcărat Rică Vocea Patriotului Nationale prin blogosferă, un ţăcănit cabotinaş care să fie „ăl’ de le zice bine” pentru norodul cititor.
Problemele serioase apar însă atunci cand unii înţeleg halandala treaba cu guiţatul. Şi în loc să o ia la figurat, o iau ad-literam. Mai ales ăi’ cu pretenţii!
Exagerez? Nicidecum. Şi vă pot dovedi. Se oferă cineva voluntar ? A, bon ! Monsieur cu antenele 1, 2 sau 3..ciulite ! Da, da, domnul Victooor Ciuuutacuuuu!
Bine aţi venit în tocătorul de bloguri! O mondenitate de sticlă, o figură cunoscută ca cea a dvs. nu poate decât să atragă atenţia ascultatorilor. Nu a celor de la DNA, doar RRA – oameni care îşi ţin capul pe umeri! La propriu! Citez întru dumirire din Descăpăţânarea fraierului cu gura mare de Victor Ciutacu – Categoria: Bârfoteca de Net”

Ăsta a fost titlul. Chipurile de jurnalist. Poate nu găsesc eu metafora ascunsă bine de tot în spatele unui incipient atac la persoană. Mai departe cu analiza şi ghilotinarea blogului lui Ciutacu:

„După Becali, s-a dat liber la guşterii din fotbal. Primul descăpăţânat e Penescu-PIC, fraierul clasic cu gura mare, fălos şi mândru de el, intrat recent în fotbal.”

Mda, se vede din avion. De la Dorohoi la Giurgiu, atacul la persoană e evident. Dar ce să-i faci? Omul le ştie pe toate şi dă în ei ca-n covoare. Ce mai contează colea două-trei jigniri?

Mai departe:

„[..]de această dată, băieţii veseli ai lui Morar vor beneficia de suport popular şi media. Poporul şi presa vor sânge şi li se oferă la cisternă. Nişte bogaţi aroganţi la zdup răspund unei nevoi de consum: televiziunile fac rating, oamenii simpli se simt răzbunaţi. […]”

Care vrea bre sânge ? Pe criza asta, mai importante sunt pâinea şi cartofii: de-alea nu se pot cere pe la procurori? Cât despre rating, alias circotecă, să zici matale, domn’ moderator şi mai nou OPINIST de frunte al blogosferei, să zici mersi! Ce te faci însă dacă „bogaţii aroganţi” ies cât ai zice zdup şi nu mai vin în emisiune? Hopaaaa: nu-i aşa că atunci guşterii se transformă ca-n basme în lorzi, iar aroganţii în filantropi?

Şi finalul opiniei decent exprimate şi argumentate de moderatorul jurnalist de trust:

„P.S. Care ţine cu mine pariul că fotbalul românesc nu se va curăţa în urma acestor arestări şi că procurorii DNA au interzis la florile alea de iasomie de la CFR Cluj?”

0 Responses to “Psihanaliză pe text”



  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Abonaţi-vă:

Dicţionar dă espresii marfă

Expresiile gen „dă şi mie cheile după masă” sau „păpuşe, împrumută şi mie o sacoşe” au evoluat în timp într-un dialect de cartier, eminamente urban şi în special regăţean. Alex Olaru adună consecvent mostre şi râde de ele aici

Susţinem:

RSS Porţia de matinal

  • A apărut o eroare, probabil feed-ul s-a stricat. Încearcă mai târziu.

  • 88,861 vizitatori

%d blogeri au apreciat asta: