Planetare

Că Marte a fost în conjuncţie cu cine-o fi fost, că Venus avea ascendent în berbec, că luna era în fază terminală (mărturisesc că nu m-am uitat niciodată la emisiunile „uranologilor” de serviciu), toate trec oarecum în planul doi al activităţii cereşti, având în vedere că viitorul nu mai pare chiar o nebuloasă… Planeta nostră o să cedeze-ntr-o bună zi şi va trebui să ne mutăm. În toamna lui 2005 a avut loc botezul unicului (deocamdată) satelit al ultimei planete certificate a sistemului solar, a10-a, Xena. Deşi naşii au fost un pic în ceaţă, satelitul a primit numele Gabrielle. Mai încolo, la vreo 20 de ani-lumină distanţă a ieşit zilele astea la iveală a nu ştiu câta planetă asemănătoare Pământului, dar miniaturală; şi-i zice Gliese 581e, soră cu 581d… Mică, pricăjită, dar solidă (nu gazoasă) şi capabilă datorită distanţei adecvate faţă de steaua ei norocoasă să susţină apă în stare lichidă… Dar anul, adică perioada completă de rotaţie în jurul soarelui cu pricina, pe care n-am înţeles cum îl cheamă, durează numai trei zile şi ceva; cu alte cuvinte pe planeta aia purcele ar fi considerat Tiranosaurus Rex. Încă un pas uriaş pentru omenire realizat cu un telescop din Chile. Dar mai căutăm… Până dă faliment Pământul mai e… Nu mult, dar mai durează…Am o predicţie de viitor cu dorinţă ascunsă şi bucurie la drum lung: propun ca cea de-a unsprezecea planetă a sistemului nostru solar şi eventualii ei sateliţi să se numească (în cazul în care există şi cineva va da de urma lor) „Jack şi vrejul de fasole”. M-am gândit şi la „Emil şi detectivii” dar mi-am dat seama că taurul e într-o conjunctură mai apropiată de gemeni şi mi-e teamă să nu sacrifice vreun săgetător o fecioară aşa… de amorul artei. Iar noului Pământ, când într-adevăr vreo planetă va întruni toate datele s-o luăm la… puricat, să-i zică Vasile, ca să nu mai iasă vorbe că părinţii spirituali n-au spirit de glumă; iar când ăl bătârn, ăsta al nostru de-l călcăm în picioare, o crăpa într-un sfârşit… luăm bilete în primul rând la telescoaple de pe Vasile să vedem dacă şi atunci vom mai putea spune despre moartea unei planete: “Într-adevăr, un adevărat spectacol! Magie, nu altceva…”

Costin Enache

1 Response to “Planetare”


  1. 1 octavian Aprilie 27, 2009 la 18:06

    un comentariu extrem de sensibil ,iesit din canoane si de aceea valoros. Dar prin telescop tot va trebui sa ne uitam.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Abonaţi-vă:

Dicţionar dă espresii marfă

Expresiile gen „dă şi mie cheile după masă” sau „păpuşe, împrumută şi mie o sacoşe” au evoluat în timp într-un dialect de cartier, eminamente urban şi în special regăţean. Alex Olaru adună consecvent mostre şi râde de ele aici

Susţinem:

RSS Porţia de matinal

  • A apărut o eroare, probabil feed-ul s-a stricat. Încearcă mai târziu.

  • 88,861 vizitatori

%d blogeri au apreciat asta: