Asta-nseamnă criză: să te mulţumeşti cu puţin!

S-a dus el prin vecini Grand Prix-ul din jurul Casei Poporului, nicio pagubă! Şi-aşa n-aveam noi tradiţie în automobilism… Mai într-o sâmbătă cu aptitudinile şi doleanţele populare, duminică s-a ţinut la Horezu un alt gen de concurs de viteză – unii i-au zis tot Grand Prix, eu prefer Master Prix pentru că mi-a plăcut cum s-au autointitulat competitorii: maeştrii ierbii. E vorba despre Marele Premiu la motocosit-viteză. Aria acoperită de fiecare dintre cei 14 eurocosaşi aliniaţi pe grila de start a fost de 100 mp, iar timpul campionului, 4 minute şi 42 de sutimi, a devenit record naţional, având în vedere că, din ce-am înţeles eu, aceasta a fost prima ediţie. Bătaia cu şampanie de pe podiumul de la sfârşitul întrecerii a consfinţit supremaţia domnului Nicuşor Andrei, dar a scos la iveală o minune: vârsta dumnealui. Campion la 65 de ani într-o probă de viteză – ăsta pare să fie adevăratul record! Nu mă-ndoiesc că izbânda maestrului ierbii se bazează pe experienţă, adică pe coasa clasică – credeţi cumva că vreun campion de motociclism n-a tras mai întâi la pedale şi abia apoi a trecut pe benzină?! Dar cum ciclismul şi motociclismul sunt discipline separate şi de sine stătătoare nu-nţeleg de ce nu se organizează şi Marele Premiu la cosit… cu coasa cu coadă.
Salut Master-Grand Prix-ul la motocosit-viteză, mai ales că nu pare să dăuneze cine-ştie-ce mediului, dar nu pot să nu fac o paralelă cu campionatul mondial al tăietorilor de lemne. Lumea de pe lume, campionii campionilor, record după record, în finală doi coloşi cât malu’ şi-un sfrijit matusalemic. Culcă primul doi copaci în trei minute – delir! Mândria Alaskăi… Culcă al doilea cinci copaci în trei minute – haos! Mândria Siberiei… Pune mâna şi tataie pe topor, nu ştia nimeni ce-i cu el şi de-unde vine, rade-n trei minute un hectar. Campion-ceremonie; “mă de-al cui eşti tu?” Bunicuţul se deconspiră: “sunt tăietor de lemne în Sahara!” “Păi în Sahara nu sunt copaci”, urlă-nnebunită asistenţa! “Greşit, îi linişteşte antrenorul bătrânului, în Sahara nu MAI sunt copaci…” Probabil că ulterior campionul s-a stabilit pe la noi, că şi prin România au cam disparut pădurile… Şi ziceau nişte oameni care se pricep că în unele zone a şi-nceput procesul de deşertificare. Aşa că, dragi eurocosaşi, puneţi mâna şi reorientaţi-vă: în câţiva ani v-aşteptăm, eventual tot în Horezu, la derby-ul de trap cu cămile!

Costin Enache

0 Responses to “Asta-nseamnă criză: să te mulţumeşti cu puţin!”



  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Abonaţi-vă:

Dicţionar dă espresii marfă

Expresiile gen „dă şi mie cheile după masă” sau „păpuşe, împrumută şi mie o sacoşe” au evoluat în timp într-un dialect de cartier, eminamente urban şi în special regăţean. Alex Olaru adună consecvent mostre şi râde de ele aici

Susţinem:

RSS Porţia de matinal

  • A apărut o eroare, probabil feed-ul s-a stricat. Încearcă mai târziu.

  • 88,923 vizitatori

%d blogeri au apreciat asta: