Poveşti cu soare

Dacă până nu demult soarele era considerat prietenul celor care expuneau cu mândrie suprafeţe întinse de piele arămie, ce i-ar fi făcut invidioşi până şi pe cetăţenii de etnie romă, în prezent specialiştii ne avertizează că s-a cam terminat cu lenevitul pe plajă sub razele mai puţin binefăcatoare de acum ale soarelui.

Prin urmare, din ciclul: „soarele şi efectele sale nocive” aflăm de o păţanie care imi dă fiori. După ce a aflat şi Dono că soarele e tot mai periculos, razele care ajung la noi sunt tot mai nocive, şi ne radiază tot mai tare, a căutat prin resturile din mintea sa o întâmplare de acum 13 ani şi-a povestit-o cititorilor săi de pe blog.

Iubesc soarele, am acasă altar solar, sacrific vieţi de muste pe el pentru a preamări puterea astrului suprem. Nu-mi ziceţi mie că-i nociv!!! Nu-mi ziceţi mie că e tot mai periculos. Păi unde ajungem?! Vom fi nevoiţi să facem plajă atunci când nu e soare?! S-a bronzat cineva până acum la lună? Nu pot accepta asa ceva. Cu atât mai mult cu cât – şi aici urmează partea hard a povestirii – eu m-am ars de m-am transformat în popcorn în urmă cu ani şi ani, pe când soarele era încă prietenos. V-am spus cât de rău m-am ars? Eram mai tinerel. Şi atunci, ca şi acum, imi plăcea să stau la plajă. Undeva cu apa alături. Şi am stat zi de vară… până-n seară. Simţeam eu la asfinţit că mă cam dor toate cele. Că mi s-a îngustat craniul şi dă creierul să-mi iasă prin urechi. Că pielea mi s-a micşorat ca o bluză intrată la apă. Şi era tot mai mică, şi mai mică, nu mai puteam să-mi sucesc capul stânga-dreapta, nu mai putem să mă aplec că-mi era teamă că-mi iese coloana vertebrală la aer, nu mai putem să păşesc de frică să nu-mi iasă osatura prin piele. Dar eram multumit că eram bronzat. Aşa mă vedeam eu, asta pentru că şi ochii imi iesisera din orbite ca cepele de Fagaraş.

Şi concluzia:

Pai dacă asta mi s-a întamplat acum 13 ani, ce s-ar întampla dacă aş sta vara asta o zi întreagă la soare?! Aş exploda?

Nu-i exclus. Acum îl credem pe cuvânt pe musiu Dono când ne întâmpină cu mesajul: “toate mi se intamplă numai mie”.

Ioana Stătescu

Anunțuri

0 Responses to “Poveşti cu soare”



  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Abonaţi-vă:

Dicţionar dă espresii marfă

Expresiile gen „dă şi mie cheile după masă” sau „păpuşe, împrumută şi mie o sacoşe” au evoluat în timp într-un dialect de cartier, eminamente urban şi în special regăţean. Alex Olaru adună consecvent mostre şi râde de ele aici

Susţinem:

RSS Porţia de matinal

  • A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.

  • 89,052 vizitatori

%d blogeri au apreciat asta: