Archive for the 'isteria blogală' Category

Piesă de weekend în trei acte

Cîteodată toată chestia asta cu blogurile mă termină. Sîmbătă am asistat, evident atenţionat pe net, la următoarea piesă în trei acte:

Actul 1: Groparului care administrează blogul de veci i se cam pune pata pe Tudor Chirilă şi îi face o scrisoare deschisă. Asta era marţi. De marţi pînă sîmbătătă nu se îmtîmplă nimic. Sau oricum, nu mare lucru.

Actul 2: Cel mai blogger român vede scrisoarea, îi place (cred) şi face un link spre ea pe blogul lui.

Actul 3: Groparul explodează. Nu literalmente, ci ca număr de vizitatori pe blogul lui.

Dacă se întreba cineva cum şi de ce funcţionează blogosfera, acum ştie.

Anunțuri

Vizite

Verificînd statistica, m-a amuzat să constat la un moment dat fix 666 de vizite. Nu mi s-a mai întîmplat. Şi dacă, prin coincidenţă vizitatatorul nr. 666 a citit despre paşaportul biometric drăcesc? Lol.

666

666

Marea ecuaţie naţională

(1) „Avem o ţară, o datorie!” – aşa începe un cântec celebru pe care odinioară toţi băieţii fără pile îl învăţau pe la 20 de ani în prima săptămână de cătănie.
(2) „Avem o ţară; cum procedăm?” – se întreabă săptămânalul Academia Caţavencu într-una din rubrici.
„Avem o ţară în care fiecare face ce vrea şi scapă numai cine trebuie” – aşa sună problema, la care (1) s-ar putea constitui în ipoteză, iar (2) în concluzie.
Păi s-o luăm băbeşte şi Citește în continuare ‘Marea ecuaţie naţională’

Atât.

Asta a fost. Atât am avut de difuzat în numitul an 2008, unul nici mai bun, nici mai rău, pe care l-aş integra în media ultimei perioade; ba chiar, dacă privesc la naţiune în ansamblu, cred că dezumanizarea a lovit mai adânc în români anul ăsta decât pân-acum. Citește în continuare ‘Atât.’

Cadouri guvernamentale de la Moşu’

S-a uns! Avem căruţă! Pe două rânduri (hăis şi cea), la atelajul guvernamental s-au înhămat preopinenţii! Pare idilic, mai ales că nu e prima oară când Moş Crăciun ne-aduce (vrem – nu vrem) executiv proaspăt, Citește în continuare ‘Cadouri guvernamentale de la Moşu’’

Super-premier de renume internaţional

N-aş fi zis că portughezii au capacităţi de premoniţie de-a dreptul paranormala. Noroc că mi-a amintit blogul de veci de ce văzusem în vara lui 2007. În Portugalia se bea în draci o bere care poartă mîndră eticheta marketizată a lui Emil Boc, la cae nu-mi dau seama cine a adăugat din răutate un „K” (probabil Patriciu sau Tăriceanu, ca să-i facă omului în ciudă, să nu se bucure şi el măcar de-o bere). Iat-o în toată splendoarea ei.

superboc

Alex Ionescu (OP)

Un tramvai numit fast food

11122008
Trecut-am scurt pe la Berlin în săptămîna care se încheie (daaaa, deci, apropo, domnu’ Octav Dan, m-aţi certat degeaba că nu v-am dat drumul la comentarii, doar că nu eram prin apropierea vreunui computer). Mi-au sărit în ochi restaurantele goale (o fi de la criză, o fi de la interdicţia totală de a fuma, n-am de unde să ştiu). Şi m-au enervat doi vameşi nemţi care s-au luat de mine că stăteam în aeroport cu o ţigară în gură, deşi era neaprinsă. Mda, nu degeaba se spune că cea mai subţire carte din lume e „Antologia umorului german din ultimul mileniu”. Dar speranţa moare ultima, cel puţin asta mi-a sugerat mie vagonul de S-Bahn transformat în restaurant chiar în aeroport.

Alex Ionescu (OP)


Abonaţi-vă:

Dicţionar dă espresii marfă

Expresiile gen „dă şi mie cheile după masă” sau „păpuşe, împrumută şi mie o sacoşe” au evoluat în timp într-un dialect de cartier, eminamente urban şi în special regăţean. Alex Olaru adună consecvent mostre şi râde de ele aici

Susţinem:

RSS Porţia de matinal

  • A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.

  • 89,303 vizitatori