Atacama, Acongagua

Ajunşi la un internet cafe, în Pedro de Atacama, Pompilius Onofrei şi Ana Topoleanu s-au grăbit să trimită câteva rânduri – locul închidea în 10 minute. Au mai apucat din fericire să trimită un rezumat textual-vizual al ultimelor 4 zile: „În două zile am reuşit, cu mândrie spunem, să urcăm pe cel mai înalt munte după Everest, imensul Aconcagua, puţin peste 3300 de metri. Seria de imagini se deschide de altfel cu Aconcagua văzut din avion, în drumul nostru către extrema sa, Deşertul Atacama. Duminică am pus pasul în micuţul Pedro de Atacama. Şi cum ghidurile ne-au avertizat, turismul e pe pâine aici, mai mult ca oriunde în ţara asta „always surprising”. Fiindcă şi de data aceasta Chile a reuşit să ne lase cu gura căscată. Sătucul Pedro de Atacama pare a fi construit acum sute de ani şi neatins de ploaie, vânt, frig şi torid. Casele făcute din lut de-al locului, de un alb spălăcit, în contrast cu uşile şi cerul de un albastru nebun, miile de turişti care cutreieră străzile de dimineaţă până seara, zeci de restaurante, hosteluri şi câteva hoteluri, toate fără nicio excepţie sunt construite parcă în urmă cu sute de ani. În depărtare se văd cei 17 vulcani, lanţul de vulcani vestit în Chile şi în lume. Şi ca toată atmosfera să se închege bine de tot, noaptea ne aflam sub unul dintre cele mai limpezi ceruri din lume”.

Magdalena şi Marta

Pompilius Onofrei şi Ana Topoleanu au trimis un minidocumentar de pe Insulele Magdalena şi Marta, două ecosisteme protejate de legile chileene, destul de uşor de prezervat datorită distanţei la care se află faţă de ţărm (Punta Arenas), în Strâmtoarea Magellan.
Încă de la departare, Insula Magdalena se intrezărea ciuruită de miile de cuiburi de pinguini jack-ass. Foarte prietenoşi cu vizitatorii atâta timp cât nu se stabilea contact fizic. Ciocurile le au destul de tari pentru a putea rupe câteva degete de turişti curajoşi în trecut. Altfel, dansează cu tine, tapează pământul şi vorbesc pe limba măgărească – de aici şi denumire lor.

P.S. de la administratorul blogului: laptopul meu vă urăşte. 100 MB de poze. Noroc că am aflat că Anei i s-a stricat laptopul şi nu a mai redimensionat fotografiile lăsându-le în original, la o rezoluţie gigantică. Aşadar, la treabă:

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

11

12

13

14

15

16

17

0 – Insula Magdalena văzută de la bordul avionului ce ne cobora spre Punta Arenas

1 – Punta Arenas este punctul de lansare a numeroaselor şalupe pline ochi cu turişti curioşi să vadă pinguini şi alte fel de fel de păsări, lei de mare şi un ocean dezlănţuit – cât se poate, în Strâmtoarea Magellan

2 – Drumul către Insula Magdalena şi mai apoi către Insula Marta este de numai o oră şi jumătate, iar cu puţin noroc, în afară de valuri, cormorani, pescăruşi şi conturul insulelor am zărit şi câte-o săritură de delfin.

3 – Pe Insula Magdalena, pe care se stă în jur de o oră, trăiesc peste 100.000 de pinguini jack-ass (pinguini măgari – din cauza ţipetelor pe care le scot, asemănătoare celor făcute de amintitul dobitoc)

4 – Tot aceşti pinguini poartă şi denumirea de Magallanic penguins

5 – Bine aţi venit la Monumentul natural „Pinguinii”

6 – Sute de pinguini aşteaptă liniştiţi venirea turiştilor cu care sunt obisnuiţi, chiar prietenoşi atâta timp cât nu se incearcă un contact fizic

7 – Turiştii ajunşi pe Insula Magdalena se pot mişca în voie pe lângă pinguini, însă doar în limita delimitată cu sfori, subtil, fără să dea senzaţia de grădină zoologică

8 – Cât vezi cu ochii, insula este sculptată de către pinguinii Magellanic…

9 – …îşi sapă cuiburile în pământ, …

10 – …dar ăsta nu e singurul mod în care modifică drastic relieful insulei: ei practică „tapping”, bătucirea solului în plimbările neîncetate pe lutul brun al insulei

11 – Pinguinii îşi aleg partenerul pe viaţă, aşa că nu puteam rata ocazia de a surprinde afecţiunea dintre buchetele alb-negru de vieţuitoare

12 – Pe Insula Magdalena am văzut nu doar pinguini ci şi fel de fel de pescăruşi şi albatroşi

13 – Şi o mare de albatroşi de stâncă, imperiali…

14 – După mai bine de o oră petrecută pe insula Magdalena, lăsăm pinguinii să-şi ia masa…

15 – … şi mai călătorim jumătate de ceas până la Insula Marta, vestită pentru sutele de lei de mare

16 – Fără să ne dăm jos din şalupă, am privit animalele leneşe si greoaie, adunate unul lângă celălalt, lângă o stâncă-rinocer

17 – Chile, always surprising!

Chile: prin ţinuturile Mapuche

În Chile, Pompilius Onofrei şi Ana Topoleanu au observat nişte chipuri şi locuri mai puţin spectaculoase la prima vedere, dar cu o atmosferă şi un farmec nemaiîntâlnite. Mapuche, populaţia indigenă din centrul Chileului – „pe val” acum în revendicarea drepturilor pentru salvgardarea civilizaţiei acesteia rudimentaro-sofisticate. Încă folosesc carul cu boi cu roata de lemn. Asta nu-i impiedică să tragă un meci de fotbal în creier de munte, pe bune, cu echipe dotate în toată regula, cu stadion şi galerie zgomotoasă. Cum e să treci pe un drumeag de munte şi de undeva de sus, să auzi tribunele cum strigă goooool? În drum spre stadion (şi urci, nu glumă!) dai de tot felul de chipuri şi de un miros specific acru-amar combinat cu fum, pe care nu-l uiţi niciodată. Sus, la meci, că tot n-ai ce face şi cu cine ţine că nu ştii despre ce-i vorba, stai la bârfă c-o „Mapuchesa” despre obiceiuri de nuntă si politicaly correctness. Apoi te prinde noaptea şi în jur nu dai decât de oi. Te duci departe-n sus crezând că o să dai şi de-un lăcuşor, da’ nu dai decât de Argentina. Şi faci cale-ntoarsă şi… Gata că v-am plictist. Pardon. Iată pozele, că p-astea aţi venit să le vedeţi:

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

11

12

13

1 – Coñaripe – Ţinutul Los Lagos, unul din leagănele populaţiei Mapuche, colonizată de spanioli
2 – Tipica biserică catolică de munte din centrul Chile, ţinuturile Arraucania şi Los Lagos
3 – Troiţele specific chileene îşi fac apariţia unde nu te-aştepţi, în stâncile ce mărginesc drumeagurile de munte ale Anzilor Cordilieri
4 – La drum de seară, fumul caselor Mapuche anunţă cu mult înainte aromele cinei…
5 – … iar Feţi-Frumoşii Mapuche se întorc acasă
6 – Car cu boi al indigenilor Mapuche (atenţie la roată)
7 – Globalizare
8 – De spălat
9 – Cina
10 – Microbul din creierii munţilor: un meci de fotbal în toată regula
11 – Neliniştea dinaintea golului
12 – Tânăra mapuche, studentă în capitală la gastronomie, se întoarce acasă, în sânul munţilor, mânată de un dor aproape ritual
13 – După meci

Vulcan, cu V de la Villarica

Unii sunt blogtrotteri, alţii chiar globetrotteri. Chestie de noroc în viaţă. Pompilius Onofrei şi Ana Topoleanu au ajuns la celebrul vulcan Villarica, cu lacul aferent şi Parcul Naţional Villarica, precum şi în alte locşoare de prin preajma.

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

11

12

1 – Faimosul vulcan Villarica (2840m), pe cât de frumos, pe atât de letal
2 – Misterioasele „porţi” ale Anzilor
3 – Unul din râurile de lavă intărită venite din Vulcanul Villarica (după erupţia devastatoare din 1971 – 8000 de victime)…
4 – … care şi-a unit undele de foc, acum 38 de ani, cu cele limpezi ale lacului Calafquen
5 – Urmările devastatoare ale erupţiilor (1971, 1986 etc.) se văd pe versanţi întregi de munţi, în locurile unde norii de vapori de cenuşă supraîncălziţi la mii de grade Celsius au ars şi ras totul in cale. Vegetaţia cucereşte timid zonele afectate
6 – Nostalgicii oameni ai locurilor îşi iubesc, totuşi, vulcanul
7 – Incendiu în Villarica
8 – P.O. – aşteptând să se cearnă norii
9 – Ana Topoleanu, cautând fundul Villaricai
10 – În cimitirul fără cruci din Pucon (aceeaşi Villarica) se întâmplă lucruri ciudate: în faţa parcelei Paradisului, Pompilius încearcă să o prindă pe Ana (în vizor)
11 – O noapte cu fumegândul Villarica
12 – Villarica cu sos de mure

Aventuri în piaţa de peşte

Ana Topolean (foto) şi Pompilius Onofrei s-au aventurat în Mercado Central – piaţa de peşte din Santiago – o atracţie a oraşului. Acolo s-au întâlnit cu Luis Pesua, un adevărat personaj, vorbitor a 8 limbi printre care şi româna. I-a impresionat şi întânirea de gradul trei cu un monstru, pe care pe deasupra s-au trezit că trebuie să-l mănânce: un centolla (crab regal), care nu se găseşte decât în Alaska şi la Santiago de Chile. Miam-miam.

1

2

3

4

5

6

1 – Peştii din galantare te invită să-i cântăreşti din ochi

2 – Capete de peşte privind acţiunea

3 – Natură moartă cu centolla (legat de vie)

4 – Luis Pesua, „invitador” al tuturor vizitatorilor din Mercado Central, veniţi să deguste marisque (roadele mării) în marisqueriile din spaţiul cupolă vecin cu celebra piaţă de peşte din Santiago

5 – Chill-a-la-Marisqueria

6 – Uau!

Corespondenţă foto din Santiago de Chile

Au ajuns şi în Chile. Au fotografiat şi relatat, iar după un drum de 14 ore şi 1000 de kilometri, Ana Topoleanu şi Pompilius Onofrei au reuşit să găsească la Valdivia o conexiune decentă la internet, prin care să trimită pozele. Pe care ne grăbim să vi le arătăm:

1

2

3

4

5

6

7

8

1 – Santiago de Chile – oraşul lego, între grandoare şi poluare. Până la cer şi de la Anzi in jos.

2 – Culorile sălbatice ale unui apus de soare pe râul Mapocho care străbate ca un diametru nervos uriaşul Santiago (40km x 40km)

3 – Parque Forestal, cu nisipurile sale umblătoare

4 – în loc să şteargă parbrize, tinerii Santiago-ului încearcă alte metode să scoată un ban de la şoferii opriţi la stopurile care, în capitala chiliană, durează o veşnicie (altfel, trafic excelent).

5 – Santiago de Chile, fuentes artezianas

6 – Peste drum de Universitate – nonconformista Biserică Evanghelică a oraşului Santiago de Chile

7 – Ambasadorul Râmaniei în Republica Chile, Valentin Florea, pe cale să fie „decorat” cu însemnele Radio România

8 – Micul şi elegantul sediu al Ambasadei României în Chile – Calle Benjamin 2955. Las Condes, Santiago de Chile

Pelo amor de Deus, Pompileus!

Oamenii ăştia chiar nu au somn. Nici Pompilius Onofrei, nici Ana Topoleanu (fotografii), nici brazilienii. Asta e, toţi vânează portrete. Şi dacă e musai, pentru admin e cu plăcere. Descărcăm, optimizăm, poziţionăm. Şi, mai cu seamă, invidiem. Cum s-o zice capra vecinului în portugheza braziliană?

Pentru poze mari, clic pe ele. Ca de obicei…

Cârdăşie de Carnaval

Mica Maracana

Prunc şi Fecioară

Amazoană

Armonii

Kissssss

Spre ziuă

Flori de Carnaval

Calmul dinaintea furtunii

Acasă la Manguiera

No comment

Cariocas vs. gringos

Bubbles (baloane)

Sodade (dor)

Dacă-i bal, carnaval să fie

Omul nostru de la Rio, cum l-am botezat pe Pompilius Onofrei, ne-a mai trimis un set de fotografii de la Carnavalul din Rio. Ochite, ca şi primele, de Ana Topoleanu. Regula o ştiţi: vreţi poză mai mare, faceţi clic pe ea.

Rio privit de Cristo Redentor

Sambadromul (dreapta) se pregăteşte de marea Paradă

Sunt aduse fiarele în arenă

Orice colţ din Rio petrece în Carnavalul străzii

Şcoala de samba Mangueira

Şcoala de samba Mangueira

Şcoala de samba Portela

Sambadromul îşi încheie cea de-a 26 finală